O comparatie intre Miscare & Antrenament

Mișcarea, în orice formă, este un lucru minunat. Într-o lume în care stăm excesiv de mult inactivi si sedentari, faptul că îți faci timp să vii la sală, să ieși la o plimbare, să urci scările spre casă contează enorm.

Există totuși o progresie care poate avea loc în spectrul dintre mișcare și antrenament. Evoluție care este naturală, dar în același timp individuală și care nu este obligatorie.

Ea poate sa decurga in felul urmator:

• Pasul 1 - Vreau sa incep sa fac miscare

• Pasul 2 - Vreau sa incep sa ma antrenez mai serios

• Pasul 3 - Am capitalizat câștigurile din eforturile inițiale; acum vreau să nu stagnez și să progresez în abilitățile pe care le am, fie că este vorba de forță, masă musculară, condiție fizică etc.

Pasul 1 este minunat și poți rămâne acolo pentru o perioadă lungă sau pentru totdeauna, dacă însă la un moment dat simți că mișcarea a devenit o parte din viața ta și iei mai în serios asta, poate să devină antrenament. Acum ești mai structurat și ai un obiectiv mai bine definit. În etapa 2 ai rezultate, însă ajungi într-un moment în care zici „De ce nu mai progresez?”

Răspunsul la întrebarea asta se află în pasul 3.

1) Mișcare (show up)

Asta e baza. Și e mai importantă decât pare.

În etapa asta, câștigi lucruri mari din lucruri simple:

• îți ții o promisiune față de tine

• îți construiești obiceiul

• îți crești energia

• îți îmbunătățești starea de spirit

• Îți menții corpul funcțional și sănătos.

Mișcarea te ajută să te simți mai bine, să te menții, să ai un corp mai funcțional și sănătos.

Și da: uneori, în perioade aglomerate, asta e exact de care ai nevoie. „Orice e mai bine decât nimic” nu e un slogan câteodată. E realitate.

2) Antrenament (training)

La un moment dat, dacă vrei rezultate mai specifice, faci pasul următor: începi să tratezi lucrurile mai serios.

Aici apare diferența dintre „mă mișc” și „mă antrenez”.

Antrenamentul este un proces în care urmărești un rezultat:

• mai multă forță

• mai multă masă musculară

• o condiție fizică mai bună

• un corp mai capabil

• compozitie corporala mai buna

În etapa asta, consecvența devine regulă, nu întâmplatoare. Ai o structură minimă: vii regulat, ai exerciții clare, ai o idee despre progres.

Doar că și aici există o capcană: poți să fii consecvent și totuși să intri pe autopilot.

3) Antrenament cu intentie și efort (training with intent)

Aici se întâmplă cele mai bune rezultate.

Aici intri în sală cu un scop clar: să devii mai bun, să progresezi, să îți impingi limitele.

În etapa asta:

• urmezi o structură care te duce spre un obiectiv specific

• aduci intenție în fiecare set (nu doar „să-l termin”)

• te concentrezi pe îmbunătățirea tehnicii

• pui efortul necesar ca să depășești, treptat, ce puteai înainte

  
  

Intenția înseamnă că, de fiecare dată, în spatele unui exercițiu, unei repetări, tu încerci să îmbunătățești ceva sau sa obtii ceva:

• să faci bracing-ul mai bine

• să păstrezi spatele neutru la îndreptări

• să ai genunchii stabili la genuflexiuni

• să mentii baza stabila la omoplati

• etc

Efortul, în schimb, înseamnă ca orice exercițiu, orice repetare să fie suficient de provocator încât corpul să aibă un motiv să se adapteze.

Altfel spus, de fiecare dată să încerci să îți depășești limitele anterioare:

• să crești cu 1–2 repetări la aceeași greutate

• să adaugi 2,5 kg și să păstrezi aceeași formă

• să fii mai explosiv

• etc

 De fiecare dată este o exagerare. În realitate, nu este posibil să faci asta constant: good days, bad days (sau clasicul sometimes good, sometimes shit…), însă, să ai intenția să depășești acel moment cu cel mai bun efort, tine doar de tine.

Un program bun făcut cu efort maxim bate un program excelent făcut mediocru.

Poți să ai „cel mai bun program din lume” pe hârtie. Dacă seturile sunt făcute pe jumătate, dacă forma e neglijată, dacă nu există progres, rezultatele vor fi pe măsură.

În schimb, un program simplu, dar bine executat — cu atenție, intenție și efort — produce rezultate pentru că are ingredientul care nu poate fi înlocuit: calitatea muncii.

Efortul nu e corelat cu ego sau exagerare

Când spun „efort”, nu mă refer la:

• epuizare constantă

• durere ignorată

• ego lifting

• comparație cu alții

A depune intenție și efort este strict legat de dorința ta de a deveni mai bun decât erai înainte, de a-ți întrece limitele anterioare și de a deveni o variantă mai bună a ta.

Ce imi place mereu sa zic:

"Obiceiul de a-ti intrece limitele in sala este un model pe care il poti aplica apoi in orice latura a vietii"

Concluzie: unde ești acum?

Toate cele 3 trepte sunt valide. Nu e „bine” versus „rău”. E doar un proces.

• Dacă ești la treapta 1, focusul e obiceiul: să te prezinți.

• Dacă ești la treapta 2, focusul e consecvența și structura.

• Dacă ești la treapta 3, focusul e intenția și efortul: calitatea.

Iar când intenția și efortul se așează peste un plan și consecvență, progresul devine mult mai previzibil.